A cata oara toamna-ti bate-n prag

A câta oară toamna-ți bate-n prag
Să-ți amintești că ești un călător?
A câta oară, omule pribeag
Te uiți spre cer, la stolul de cocori?
A câta oară câmpul e pustiu
Și frunzele în codru-au ruginit?
A câta oara Dumnezeul viu
Îți spune că alergi pe-un drum greșit?

Viața aceasta-i ca o frunză ce se leagănă în vânt,
Ne-ndreptăm în mare grabă
Către tainicul mormânt.
După moarte ori cunună, ori în locul cel de jale
Prieten drag, vino la Domnul,
Poate-i ultima chemare!

A câta oară, o a câta oară
Tu ai respins chemarea lui Hristos?
De vrei să mergi cu noi spre noua Țară,
Renunță la trecutul păcătos.
A câta oară Dumnezeu îți spune
Să faci cu El în grabă legământ?
Noi nu știm ziua când Isus revine,
Deci să fii gata, suflet orișicând!

Sus în Țara dintre râuri va fi veșnic primăvară,
Ancorați-vă de Cer, călător spre noua Țară!