A fost candva o vesnicie

A fost cândva o veşnicie
în care toate câte sunt,
/: erau în Tine, iar Tu-n Tatăl :/
Idee-ntâi, apoi Cuvânt. :/

Tu, Cel ce-acum oriunde-n toate
eşti Viaţă, Sâmbure şi Miez,
/: Fiinţă, Suflet şi Mişcare, :/
Întreg niciunde nu Te vezi. :/

Prin Tine stă, prin Tine suie
lumina-ntregului Pătruns,
/: Tu care ne dezvălui totul, :/
ne eşti mereu Cel mai ascuns. :/

Tu Cel ce cât Te-aflăm mai dulce,
eşti mai dorit şi mai căutat,
/: cu cât mai mult ne-apropii totul, :/
ne eşti mereu mai depărtat. :/

Va fi cândva o Veșnicie
când iar vei strânge câte sunt,
/: în Tine-ntâi, apoi în Tatăl, :/
Ideea de după Cuvânt! :/