A trait demult o moabita Rut

A trăit demult, o moabită, Rut;
Şi un tânăr evreu, mâna, i-a cerut!
Dar cine ar fi crezut, că în timp atât de scurt;
Încercarea grea, soţul îi va lua?

Fie ca Acela, ce ne-a însoțit pe drum;
Să binecuvânteze, viaţa ta de acum!
Să îți primeşti răsplata, din mâna Domnului;
Şi să te păzească, sub aripile Lui!

Cine ar fi crezut, că ţara îşi va lăsa...
Și se va îngriji, cu drag, de soacra sa?
Rut a muncit din greu, spice culegând;
Stăpânul câmpului, o vedea: lucrând...

Cine ar fi crezut, că Boaz o va îndrăgi...
Pe moabita Rut, de soţie, o va dori?
S-au căsătorit în voia Domnului...
Şi împreună, apoi, au mers pe calea Lui!