Acceleratul vine ce merge catre cer

Acceleratul vine, ce merge către cer;
El intră-n staţiune, pe drumul cel de fier.
Vezi, sună clopoţelul şi şeful dă semnal,
Macazul loc îşi are, iar drumul duce-n deal.

Voi, copii, vă suiţi, păcătoşi, vă grăbiţi !
Deci cu toții, mari și mici,
Vă grăbiţi de vă suiţi !

Băgaţi bine de seamă să nu vă rătăciţi!
În gară-s multe trenuri, în cel bun vă suiţi !
Staţiunile pe hartă, de cauţi, tu le găseşti,
Căinţa şi Sfinţenia, apoi în Cer soseşti.

O poartă foarte-ngustă întâi tu ai să treci,
Să-ţi cumperi şi biletul, altfel n-ai să pleci.
Moneda e Credinţa, cu care poţi plăti,
Căci numai doar cu dânsa tu poţi călători.

Te urcă-n clasa-ntâi; comod călătoreşti,
Bogatul şi săracul în tren tu întâlneşti.
Călătoreşti într-una, făr’ ca să te cobori,
Şi sigur vei ajunge în Cer, ca dus de nori.

Acolo întâlni-vei pe toţi cei mântuiţi.
În mijloc, Mieluşelul, iar ei, preafericiți.
Oştiri nenumărate de coruri îngereşti,
Nicicând n-ai să te saturi măcar ca să-i priveşti.

Aruncă la bagaje dorinţele lumeşti
Şi grijurile toate, de cele pământeşti,
Te suie-apoi în trenul Cristos şi Harul Său
Şi vesel vei ajunge chiar lângă Dumnezeu.