Acel ce pururi are grija

Acel ce pururi are grijă
De orişicine-i în necaz,
Îţi numără şi ţie paşii
Şi lacrimile pe obraz.

Să nu-ţi pierzi la necaz credinţa
Şi nici nădejdea când ţi-e greu,
Nici dragostea, când eşti la bine,
Că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu!...

El ştie cât să-ţi lase lupta
 De greutăţi şi de-ndoieli;
La timp iţi va trimite harul
Prin care sufletul să-ţi speli.

El ştie cât să-ţi lase-n lume
Viaţa-n bine să-ţi răsfeţi,
Şi să ţi-o ia când e să-ţi piardă Comoara veşnicei vieţi.

El ştie când e de mustrare
Nevoie spre-ndreptarea ta.
El ştie flacăra-ncercării,
Cât poţi să stai şi când s-o ia.

Să-I mulţumeşti
De tot ce Domnul
Iţi dă-n viaţa de-orice fel.
Pe El Îl ai când ai credinţa,
Nădejdea şi iubirea-n El.