Adeseori mi-e greu pe cale

Adeseori mi-e greu pe cale
În lumea plină de păcat…
Doar harul îndurării Tale
Mă ocroteşte ne-ncetat.

Tu eşti, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi eşti adăpost,
Când furtuna cea mai grea a lovit fiinţa mea!
Tu eşti, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi eşti adăpost, Tu îmi eşti adăpost!

Adeseori mi-e viaţa plină
De întristări şi de necaz…
Adesea inima-mi suspină
Şi îmi curg lacrimi pe obraz.

Doar Tu prin puterea Ta, scut şi pavăză mi-ai fost
Căci îndată Mâna Ta, Ţi-ai întins asupra mea!
Doar Tu, prin puterea T,
Scut şi pavăză mi-ai fost și salvat am fost!