Adevarul schimba omul chiar in tineretea sa

Adevărul schimbă omul chiar în tinerețea sa
Și El șoptește ceas cu ceas: „Nu poți trăi așa“
Căci vorbe rele costă și fapte și mai mult
Și ce-am răbdat de mici copii
acum doar am văzut.

Mă-ntreb o, Doamne, cum pot eu oare
Felul în care să Te cunosc acum
Unde-i hotarul vieții cu Tine
Cum Te-oi cunoaște, să înțeleg aș vrea.

În lumea noastră astăzi e zbucium zi de zi
Pământu-ntreg e încercat, lovit și-amenințat
Dar nu uita, cu tine orice s-ar întampla
Voi fi mereu același și nu te voi uita!

Trecutu-i amintire și ce va fi nu știm
Prezentul e al nostru, curat să-l prețuim
Având speranță vie, nădejde-n Cel de sus
Crezând că-ntr-o zi plini de bucurii
așa cum e El, îl vom întâlni.

Un Prieten bun odată, el, Fiu de Dumnezeu
Muri pe-cruce răstignit pentru că ne-a iubit
Căutați dar adevărul și toate cercetați
Veți crește-n viață înțelepți trăind frumoase vieți