Am refuzat de atata vreme - Constatare

Am refuzat
De-atâta vreme
Chemarea albelor solii
Rătăcitori printre dileme
În căutări de temelii.

Unei gramatici infantile
I-am tot slujit
Ca robi supuşi
Slăvindu-i verbe inutile
La vechi, capitonate uşi

Sub steagul
Unei noi cadenţe
Înjugaţi la dricul urii
Robia unei mari absenţe
Ne-a stors
În numele culturii.

Ne-am născut
Din dorul ce-a rămas
Nepângărit de revoluţii
Si-am fost copiii
De pripas
Uitaţi în porţi
De instituţii.

Am fost hrăniţi
Cu vorbe goale
Şi noi credeam
C-avem de toate
Iar umbre
Ne dădeau târcoale
Dar nu aveam
Cămăşi curate.

În loc de rugi
Am învăţat lozinci
Şi veşnic luptele de clasă
Ne-am despărţit
De plug şi de opinci
Visând ca să fugim
De-acasă.

Ne-om risipi ca ceaţa,
Ca un fum
Sub vântul rece-al morţii
Ce-o să vină
De nu ne va ieşi Isus
În drum
Orbindu-ne
Cu sfânta Sa lumină.

Suntem străini
În lumea toată
De cerul sfânt
Mereu mai goi
Ne prăbuşim
Cu zilele deodată
În adâncimile din noi.

Sub steagul unei
Noi cadenţe
Înjugaţi la dricul urii
Robia unei mari absenţe
Ne-a stors
În numele culturii.

Am refuzat
De-atâta vreme
Chemarea albelor solii
Rătăcitori
Printre dileme
În căutări de simfonii.

Despuiaţi de vise
Și de ger
Străjerii unui gol imens
Ne-am găsit
Cu inime de fier
Dezlegând cuvinte
Fără sens.

Ne-am născut
Din dorul ce-a rămas
Nepângărit de revoluţii
Şi-am fost copiii
De pripas
Uitaţi în porţi
De instituţii.

Suntem străini
În lumea toată
De cerul sfânt
Mereu mai goi
Ne prăbuşim
În groapa lată
Şi-avem în inimă noroi.