Amar Iti era sufletul - O du-ma Doamne

Amar Îţi era sufletul,
O, Mielule divin
Când ai intrat în Ghetsimani
Să-L rogi pe Tatăl sfânt
De-i cu putinţă
Ca paharul greu să treacă,
"Dar totuşi voia Ta,
O, sfinte Tată, să se facă."

O, du-mă Doamne
Şi pe mine-n Ghetsimane
Ca să-mi arăţi şi mie
Locul unde Te-ai rugat.
Du-mă la Golgota,
Pe sinistrul munte
Ca să plâng la cruce
Unde Te-ai rugat.

Noi nu-i cunoşteam preţul,
Nici nu-l vom şti nicicând
 Vândutu-L-ai tu Iudo
Pentru cei treizeci arginţi.
Intrară în grădină
O mulţime de avari
 Ca să-L prindă
Şi să-L ducă ca pe un tâlhar.

O, dimineaţa e pustie,
Noaptea a dispărut
Totul e-nvelit
În misterul albei dimineţi.
Privighetoarea tristă
Nu-şi mai cântă vechiul glas
Căci în grădina Ghetsimani
Doar lacrimi au rămas.

Îngenuncheat cu crucea-n
Spate şi cununi de spini,
Fiu al omului pe munte
Cade printre crini.
Calvarul suferinţei
Nemiloase a urcat,
Trupul e atârnat pe cruce,
Sângele-i vărsat.

Mi-au străbătut cuiele carnea,
Sângele-a curs văi
Nu am făcut-o pentru min'
Ci pentru voi cer răi.
Şi dacă credeţi în Mine
Şi-n jertfa din Calvar
Vă dăruiesc iertare,
Viaţă veşnică în dar.