Apara-ma Tu o Doamne de vrajmasii mei cu bine
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Apara-ma Tu o Doamne de vrajmasii mei cu bine
¹ Apără-mă Tu, o, Doamne, de vrăjmașii mei cu bine și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine; ² Ia-Ți Tu pavăza și scutul și Te scoală și m-ajută ³ scoate-Ți sulița-mpotriva celor ce mă persecută. Zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi mântuirea ta în viață. ⁴ Rușinați și-nfrânți să fie cei ce-mi sunt dușmani pe față. ⁵ Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinții îngeri, ⁶ drumul lor să fie-n beznă, cu alunecuș și plângeri. ⁷ Căci ei lațul mi-ntind mie fără pricină, pe-o groapă care, fără nici o vină, să-mi ia viața, ei mi-o sapă. ⁸ Să-i alunge, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate și să piară-n lațul care l-au întins cu răutate. ⁹ Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire, ¹⁰ toate oasele-mi vor zice: Plin ești, Doamne, de mărire! Cine poate-așa ca Tine pe-un nenorocit să-l scape, de-acel tare care-l fură și-l apasă să-l îngroape? ¹¹ Niște martori ai minciunii mă întreabă ce n-am știre, ¹² mi-ntorc răul pentru bine, sufletul mi-e-n pustiire. ¹³ Și eu, când erau ei bolnavi mă-mbrăcam în sac și-n rugă, mă smeream cu post și umil plecam capul ca o slugă. ¹⁴ Umblam plin de-ndurerare, ca de-un prieten, ca de-un frate, plecam capul ca de jalea unei mame-ndurerate. ¹⁵ Dar când eu mă clatin astăzi, ei se strâng de bucurie, făr-să știu să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie. ¹⁶ Scrâșnesc dinții împotriva-mi fac în contră-mi adunare cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare. ¹⁷ Doamne, până când privi-vei, Doamne, scapă-mă din toate ¹⁸ și Te voi slăvi de-a pururi la mulțimile-adunate! ¹⁹ Nu se bucure de mine cei ce-mi poartă ură mie, nici cu ochii-și facă semne, căci nedrept au dușmănie. ²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc cu-nșelăciune împotriva celor care liniștiți fac cele bune... ²¹ Își deschid gura cea largă contra mea și zic cu ură: "Ochii noștri azi, dorința împlinită și-o văzură... " ²² Tu-i vezi, nu tăcea, o, Doamne, nu Te depărta de mine, ²³ scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine. ²⁴ Judecă-mă cu dreptate, Dumnezeul meu cel mare, ca să nu se veselească cei răi de a mea-ntristare. ²⁵ Să nu zică-n a lor inimi: l-a-nghițit a noastră gură, ²⁶ ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură, de a mea nenorocire și se-nalță peste mine... Să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine. ²⁷ Dar acei ce au plăcere de-a mea nevinovăție să se bucure de-a pururi cu cântări de veselie, și slăvit să fie Domnul, totdeauna toți să zică. El vrea robului Său pace și-l păzește fără frică. ²⁸ Și-atunci limba mea, dreptatea Ta o va slăvi Preabune, toate zilele vieții numai slava Ta voi spune...
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.