Ar vrea vrajmasul sa ma-nghita

Ar vrea vrăjmaşul să mă-nghită
Nu mă lăsa, Isuse sfânt!
Tu vezi ce lupte, ce ispită
Și ce primejdii-n juru-mi sunt!

Mă minte iar ca în grădină
Spunându-mi: "Oare chiar a zis?
Ce satisfacții au să vină
De iei din fructul interzis!"

Nu am gustat. Mușcat-am lacom
Și am rămas tot nesătul.
Și parcă nu sunt eu ci alt om
Neputincios să spun: "Destul!"

Ar vrea vrăjmașul să mă-nghită!
Nu mă lăsa, Isuse sfânt!
Îmi iartă pofta săvârșită,
La crucea Ta mă-ntorc înfrânt.

Mă scapă, Doamne, de pierzare
De pofta rea, de gând murdar
Și pune-n mine înfrânare
Să pot umbla curat în har!

Când vine iar cel rău să-nșele
Minciuna lui să n-o mai cred!
Gândirea-mi sângele-Ți s-o spele
Și-n harul Tău să mă încred!