Aripi de iluzii frante

Aripi de iluzii frânte
Poartă zâmbet și suspin în zbor.
Vise ce promit să-ncânte
Lasă răni ce dor.

Numai Tu, drag Isus,
Împlinești cum ai spus.
Doar în Tine-i apa vie ce alină.
Însetați, cei ce vin,
Vor găsi har din plin
În Izvorul de odihnă și senin.

Zorii lasă locul serii,
Piere orice răsărit de-apus.
Zboară floarea primăverii,
Slava ei s-a dus.

Totul e deșertăciune,
Toate-s numai goană după vânt.
Cel ce viața Îți supune
Află cerul sfânt.

Aripi de iluzii frânte
Poartă zâmbet și suspin în zbor.
Vise ce promit să-ncânte
Lasă răni ce dor...

Eu nu sunt un vis, un rod al gândirii
Și nici plăsmuire de gând omenesc.
Sunt Domn al dreptății și Domn al iubirii,
Sunt Domn peste veacuri și veșnic domnesc.
Ce sus e cerul de pământ!
Tot așa gândul Meu de-ale voastre!
V-am pus în inimă Duhul Meu Sfânt,
Să vă 'nalțe din gânduri sihastre.

Eu văd orice vis și orice simțire,
Cu ochii-Mi de foc pătrund orice gând!
Deșert este visul ce vine din fire,
Pătează și lasă un suflet flămând.
De nepătruns e gândul Meu!
Nu-i nimic să Îmi stea împotrivă!
V-am dat putere ca-n ceasul cel greu
Niciun gând să nu fie-n derivă.

Mai sus de-orice vis Mi-e rodul gândirii
Vreau un viitor luminos să vă dau
Nu-i gândul pierzării și-al nenorocirii,
Ci pacea în inimi s-o torn, asta vreau!
În voi doresc s-așez gândul Meu.
Vă păstrați mintea în curăție!
Ca fii născuți din Dumnezeu,
Gândul vostru, al Meu să fie.

Cu orice gând să-Mi slujiți pe vecie!