Atat de multe-mi promiteai
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Atat de multe-mi promiteai
Atât de multe-mi promiteai, Fără să ştiu că mă-nşelai. Şi ce uşor eu te-am crezut Şi-n cursă ţi-am căzut. Îmi arătai numai plăceri, Dar mai târziu chin şi dureri Mă copleşiră rând pe rând, Iar azi sunt gol şi plâng. Tu, lume, m-ai orbit şi m-ai tot amăgit, Viaţa mi-ai întunecat şi-n lanţuri m-ai legat. Ca fiul cel risipitor, Pierdut-am tot, voiam să mor. Departe de poporul meu Şi fără Dumnezeu. Nici roşcove măcar n-aveam, Şi cât de mult mi le doream, Murdar, şi rupt, şi zdrențuit, Uitat şi părăsit. Târziu, în fire mi-am venit Şi către casă am pornit, Flămând, lovit şi obosit De atâta pribegit. Măcar ca rob de m-ai primi, O, Tată bun, m-aş mulţumi, Căci nu sunt vrednic, bine ştiu, Să mă primeşti ca fiu. O, cât te-am aşteptat şi cât te-am căutat, Ai fost mort, dar ai înviat, o, vino, te-am iertat. Cu dragoste iar m-ai primit, O, Domnul meu, căci m-ai iubit, Trecutu-mi negru l-ai uitat, Fii veşnic lăudat. Prietene, tu eşti chemat Chiar de eşti rob încătuşat. Azi încă nu e prea târziu, Poţi fi primit ca fiu. Renunț la tine acum, o, lume, cu al tău drum, Căci Domnul mi-e de azi Stăpân și doar Lui mă închin.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.