Aud cantarea ta prin noaptea tot mai grea
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Aud cantarea ta prin noaptea tot mai grea
Aud cântarea ta prin noaptea tot mai grea Și-o lacrimă de dor străluce-n ochii tăi. Cu lanțuri te-au legat, și-n peșteri te-au ascuns, Dar cine ar putea dragostea ta s-o ia? Biserică, mireasa Mea, să vin la tine-n taină-aș vrea, Cuvinte sfinte să-ți șoptesc, plânsul greu să ți-l opresc. Să trec prin stânca de granit, să mângâi trupul tău lovit, Și-apoi să te ridic să zbori înspre țara fără nori. Te văd pornind cu greu... soldați în jurul tău; Convoiul va pleca noaptea-n Siberia. Văzduhul străbătând, vin duhuri din Adânc Și lupta ce-a-nceput mai tare-i ca oricând. Biserică, mireasa Mea, Mă rog pentru credința ta. Căci iadu-ntreg s-a ridicat, și pământul e-ncercat. Și-aș vrea să-ți dau din Duhul Meu, să-nfrunți puterea celui rău, Căci noapte mult nu va mai fi: zorii iar vor răsări. Te văd, mireasa Mea, odată peste ani, Când totul s-a sfârșit și-acasă ai venit. Când ceru-ntreg va sta uimit în fața ta, Cununa ce-ai primit în veci va străluci. Biserică, mireasa Mea, tu ești cea mai frumoasă stea. Că pentru viața ce ți-am dat, totu-n urmă ai lăsat. Prin frig, bătăi și închisori, și-n fața morții-adeseori, Pe urma Mirelui iubit ai răbdat și-ai biruit.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.