Auzi poporul meu asculta invataturile ce-ti spun
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Auzi poporul meu asculta invataturile ce-ti spun
¹ Auzi poporul meu, ascultă învățăturile ce-ți spun, luați aminte toți la sfatul și la cuvântul meu cel bun. ² Eu gura mi-o deschid și-n pilde spun sfatul celor de demult, ³ ce-am auzit, ce știm și-aceea ce ne spuneau părinții mult. ⁴ Nu vom ascunde niciodată de-ai lor copii, ci vom vesti a-Domnului lucrări la neamul de oameni care va veni, Puterea Lui cea minunată, minunile ce le-a lucrat, ⁵ El pune-o mărturie-n Iacov și-o lege-n Israel a dat, Și la părinții noștri spus-a să-nvețe-n ea pe-ai lor copii, ⁶ s-o facă cunoscută celor ce vor veni, din fii în fii... ⁷ Ca toți câți vin, în veac să-și pună încrederea în Dumnezeu. A Lui lucrări să nu le uite și să păzească sfatul Său. ⁸ Să nu fie și ei asemeni, precum au fost părinții lor, un neam neascultător de Domnul și răzvrătit și cârtitor, Un neam ce n-are-un suflet tare ce neclintit să stea mereu, și-al cărui duh să fie sincer și credincios lui Dumnezeu. ⁹ Ai lui Efraim fii, cu arcuri trăgând, din lupte au fugit, ¹⁰ fiindcă legământul vieții, cu Domnul nu și l-au păzit, Și n-au voit să umble-ntocmai cum Legea Lui le poruncea, ¹¹ au dat uitării-a Lui lucrare și-a Lui minuni ce le făcea. ¹² În a părinților lor față minuni făcut-a El (în van) în a Egiptului țară și în câmpiile Țoan... ¹³ A despărțit în două marea și le-a deschis un drum prin ea, ca niște ziduri-nalte apa, a ridicat-o El, să stea. ¹⁴ Și i-a călăuzit pe cale El ziua într-un stâlp de nor, și noaptea-ntreagă cu-o lumină a unui foc strălucitor. ¹⁵ A despicat stânca-n pustie și astfel El le-a dat să bea, ca niște valuri, ape multe, să-i potolească, revărsa. ¹⁶ Din stâncă El le-a dat izvoare și apă multă, unde nu-i, ¹⁷ dar ei n-au încetat păcatul și răzvrătirea-n contra Lui. ¹⁸ Inimile lor stricate pe Dumnezeu Îl ispiteau, având mâncare după pofta cea rea ce-n inimă opreau. ¹⁹ În contra Domnului vorbit-au zicându-și: "Oare va putea să pună Dumnezeu o masă, aicea în pustia grea?" ²⁰ Da, iată, El lovit-a stânca și ape s-au vărsat pârâu, dar va putea El să dea pâine și carne la poporul Său? ²¹ Le-a auzit cârtirea, Domnul, și cu mânie mare El, ca focul S-a aprins în contra lui Iacov și lui Israel, ²² Fiindcă n-au crezut în Domnul și-n ajutoru-I minunat... ²³ Dar El la nori a dat poruncă și cerul El a descuiat. ²⁴ Și a plouat la ei cu mană și grâu din cer le-a dăruit, ²⁵ mâncat-au pâinea cea aleasă, pe săturate s-au hrănit. ²⁶ Apoi a pus să sufle vântul din răsărit și miazăzi ²⁷ și a plouat la ei cu păsări cât pulberea, spre-a se hrăni, ²⁸ Căzut-au păsări ca nisipul în jurul și-mprejurul lor, ²⁹ ei au mâncat pe săturate... li se-mplinise-aprinsul dor. ³⁰ Dar pofta nu și-au fost plinit-o, ³¹ când Dumnezeu S-a ridicat, lovind pe cei mai tari de moarte, și tineretul cel stricat... ³² Cu toate-acestea nu-ncetară cu răul care l-au făcut, de-a Domnului minuni nespuse s-au îndoit și n-au crezut, ³³ De-aceea ca pe o suflare El zilele le-a nimicit, și anilor le-a pus El capăt printr-un așa grozav sfârșit. ³⁴ Atunci când îi lovea de moarte, spre Dumnezeu ei se-ntorceau, ³⁵ că El li-e Stânca și scăparea, aminte atuncea-și aduceau... ³⁶ Dar vai, Îl înșelau cu gura și Îl mințeau cu-a lor cuvânt, ³⁷ căci n-aveau inima cu Domnul, se lepădau de legământ. ³⁸ Dar El, în mila Lui cea multă e iertător și îndurat nu nimicește, ci-Și oprește mânia Lui, îndelungat. ³⁹ Căci Și-a adus aminte, Domnul, că - bieții - numai carne sunt, și-ntr-o suflare care trece și nu mai vine, spre mormânt... ⁴⁰ De câte ori se răzvrătiră ei împotriva-I prin pustiu, de câte ori Îl mâniară pe Dumnezeul veșnic viu! ... ⁴¹ Da, nu-ncetau să-L ispitească pe Dumnezeu în orice fel, și nu-ncetau să-L întărâte pe Cel sfânt al lui Israel, ⁴² Nu-și aminteau de-a Lui putere, de brațul Lui cel uriaș, și nu-și mai aduceau aminte cum îi scăpase de vrăjmaș. ⁴³ De-a Lui minuni ce le făcuse El în Egipt și în Țoan: ⁴⁴ cum le făcuse-n sânge apa de se trudeau să bea, în van, ⁴⁵ Cum le-a trimis El muște rele, cu broaște cum i-a nimicit, ⁴⁶ cum le-a ros holdele omida, lăcusta cum i-a păgubit, ⁴⁷ Cum prăpăditu-le-a smochinii și viile cu piatră grea, ⁴⁸ cum pe-a lor vite și pe turme El grindină și foc lăsa, ⁴⁹ Cum El Și-a pus pe ei mânia, necaz și-urgii pe-ntregul loc, o droaie și-un noian de îngeri conducători de nenoroc, ⁵⁰ Cum slobod drum și-a dat mâniei și sufletul nu le-a scăpat, cum le-a dat pradă morții viața, cum pradă molimei i-a dat, ⁵¹ Cum în Egipt pe toți întâii născuți, cu moartea i-a lovit, cum a puterii pârgă-n corturi, lui Ham, deodat-a nimicit, ⁵² Cum i-a pornit pe-ai Săi ca turma și prin pustie i-a-ndrumat, ⁵³ cum fără griji i-a dus, cum marea pe-ai lor vrăjmași i-a înecat, ⁵⁴ Cum i-a adus cu-a Lui tărie înspre hotarul Lui sfințit, spre muntele pe care dreapta lui Dumnezeu l-a dobândit. ⁵⁵ Cum Domnu-a izgonit popoare din fața lor și țara, El a împărțit-o moștenire copiilor lui Israel... ⁵⁶ Dar ei au ispitit pe Domnul și-n contra Lui s-au răsculat, n-au ascultat de-a Lui poruncă, de Legea care El le-a dat. ⁵⁷ S-au depărtat de El nevrednici, ca neamul lor necredincios, ⁵⁸ L-au supărat prin necredință, prin idoli L-au făcut gelos... ⁵⁹ Le-a auzit pe toate Domnul, și-a urgisit pe Israel, ⁶⁰ lăsat-a cortul Lui din Silo și n-a mai locuit în el. ⁶¹ Și-a dat robiei pradă slava și cinstea-I la vrăjmaș și-a dat, ⁶² poporul și l-a dat la moarte, pe moștenirea-I mâniat. ⁶³ I-a ars pe toți cei tineri focul, fecioarele s-au stins de-ocări și n-au mai fost sărbătorite cu-a nunții vesele cântări, ⁶⁴ Preoții săi uciși căzură și văduvele n-au bocit... ⁶⁵ Atuncea Domnul cel puternic, ca un viteaz din somn trezit ⁶⁶ A nimicit pe-ai Lui potrivnici care-au fugit înspăimântați, acoperiți pe veci de-ocară, pe totdeauna rușinați... ⁶⁷ Dar lepădat-a pe-ai lui Iosif, pe Efraim l-a părăsit, ⁶⁸ și a ales pe ai lui Iuda, Sionul muntele iubit. ⁶⁹ Acolo Și-a zidit locașul cât ceru-nalt și minunat, și tare ca pământul care pe veci El l-a întemeiat. ⁷⁰ El Și-a ales pe-al Său rob David, de lângă turmă l-a ales, ⁷¹ și la poporul Lui, să-l pască pe Israel El l-a trimes... ⁷² /: Și David a iubit poporul, cu suflet bun l-a cârmuit, cu pricepute mâini întruna și gând curat l-a sfătuit... :/
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.