Azi vocea Ta-n gradina

Azi vocea Ta-n grădină, în rugi fierbinți suspină pe alei
" O, dacă-i cu putință, amara-Mi suferință să Mi-o iei
Dar nu cum vreau Eu, Tată, ci voia-Ți prea înaltă pe pământ
Să fie-n veșnicie și moartea să o știe, că mă supun doar Ție, Domn Preasfânt!"

Chiar dacă norii de-ncercări vor alunga senine zări
Chiar dacă-amurgul de tristeți, va coborî spre dimineți
Eu voi cânta: " Fie voia Ta!"
Chiar dacă roua zorilor va plânge-n taina viselor
Chiar dacă toate-au sfârșit la porți de har în infinit
Eu voi cânta: " Fie voia Ta!"

Azi vocea Ta răsună când marea-i în furtună-n valuri mii
Pe-a păcii Tale strună când norii se adună-n armonii
Să bată vântul rece prin valuri eu voi trece-nvingător
Cu pânzele iubirii spre Țărmul Fericirii
Purtat mereu în cântec de-al meu dor.

Munții să se mute, țărmul să se surpe
Și chiar stele ninse de-or cădea
Cerul să se strângă, văile să plângă
Către Tine Doamne-n ruga mea
Eu voi cânta: " Fie voia Ta!"