Bolnav de iubire si zdrobit de jale
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Bolnav de iubire si zdrobit de jale
Bolnav de iubire şi zdrobit de jale am pornit pe drumuri lungi a Te găsi, să-Ţi sărut cu lacrimi urma Urmei Tale şi măcar o dată, Fața a-Ți privi. Am greșit Isuse, mi-am călcat cuvântul, am trădat Iubirea, sunt un lepădat... Și-aş fi azi în stare să-nconjor pământul, să sărut obrazul care l-am scuipat. Fă măcar o dată să-Ţi mai văd privirea şi să știu că totuşi nu m-ai lepădat, că din al Tău suflet nu s-a stins Iubirea, să Te aflu-n locul unde Te-am lăsat... Unde ești? ... O, unde Te găseşti Tu oare, sfâșie căinţă sufletul meu tot! Risipesc pe drumuri lacrime amare. E pustiu şi-i noapte! Doamne, nu mai pot! Sunt zdrobit şi singur şi în jur - haine, urlă numai fiare, groază şi fiori. Și-a înfipt Durerea mii de colţi în mine, Doamne - asta-i plata pentru trădători? Vai, sunt gol, sunt singur și privesc cu jale stârvul pentru care eu Te-am părăsit. N-am pus preţ pe harul dragostelor Tale, şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi jefuit... Am crezut iubirea marfă de vânzare, anii-atâtor lacrimi i-am uitat din gând, scumpa mea comoară, n-am putut fi-n stare s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând... Am crezut că astfel va-nceta o dată zbuciumul şi lupta de răniri şi jar. Am zis: Da! ... și astăzi viaţa mi-e-ncleştată de-nsutite gheare, cazne și amar. Mâini de fărdelege, cu priviri haine vălul alb, cu ură jos mi-l aruncară și călcară-n tină sufletul din mine, ce-am făcut cu Tine scumpa mea Comoară? Unde-i curăţia mea de altădată, unde-i frumuseţea limpedei priviri? Unde-i fericirea sfântă și curată de înfiorarea cea dintâi iubiri? Unde eşti iubirea mea de-ntâia oară, adormită-n lacrimi și trezită-n cânt? Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară, dar în suflet plânge cel mai drag mormânt... Și Te caut pe drumuri, noaptea printre sate pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi, dar nu-i nimeni, nimeni, numai în cetate, latră tot aceiaşi câini flămânzi şi răi... Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine, zorii sunt departe, ceru-i 'nourat, depărtări de veacuri mă despart de Tine, asta-i oare plata celor ce-au trădat? O, dacă se poate să primeşti - fierbinte, lacrima căinţii, plânsul meu amar, pentru tot avutul ce-am avut 'nainte Îţi mai cer, Isuse, o nădejde doar...
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.