Ca un pom cu mere-de-aur

Ca un pom cu mere-de-aur,
cerul e de stele plin,
printre ele mii de îngeri
fericiţi se duc şi vin.
Când o stea căzând se vede,
ea e-un măr ce s-a desprins,
când o aripă de înger
prea grăbită l-a atins.

Luna-i ca un coş de aur,
unde îngeraşii pot,
dimineaţa să adune
merele din pomul tot.
Seara, mărul cel de aur,
iar rodeşte minunat,
parcă-s tot aceleaşi mere,
căci li-e locul neschimbat.

Cei care-L iubesc pe Domnul,
vor ajunge fericiţi,
să culeagă mere-de-aur,
ca şi îngerii iubiţi.
Şi vor duce cu iubire,
rod curat şi luminos,
în cântări de fericire
Domnului Isus Hristos.