Ca un prunc pe malul marii mandru de al sau castel

Ca un prunc pe malul mării, mândru de al său castel
Zi de zi, ca într-un vis, viaţa mi-o trăiam la fel;
Nu doream să ştiu de Domnul, până când castelul meu
Într-o zi s-a năruit în valul greu.

Cât de falnic pare-a fi un castel 'nălţat pe mal
Dar sigur, se va nărui când e izbit de-al vieţii val;
Doar Isus e Stânca vieţii, doar la El găseşti sprijin
Cetatea şi adăpostul tău divin.

În furtuni ce vin adesea, în necaz pe drumul greu
Înţelept e doar acel ce se-ncrede-n Dumnezeu;
Vrei şi tu, o, scump prieten, vrei şi tu să fii la fel?
Domnul Sfânt te va scăpa din valul greu.