Cand ajungi sa-ti fii tu insuti o povara - Intoarce-te la Domnul
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand ajungi sa-ti fii tu insuti o povara - Intoarce-te la Domnul
1. Când ajungi să-ţi fii Tu însuţi o povară Când poveri de ne’nţeles Te-apasă greu Când pe crengi sunt numai Flori de primăvară Iar din tine frunze moarte Cad mereu, Când spre tainice urzeli Ce se destramă Rătăceşti ca un pescar De amăgiri N-auzi tu un glas de Tată Ce te cheamă N-auzi tu chemarea Veşnicei iubiri? Întoarce-te la Domnul, Aşa cum eşti Cu zdrenţe’n Suflet şi poveri Intoarce-te la Domnul, Un cuget nou şi-o altă Inimă să-i ceri! Întoarce-te la Domnul, La pieptul Lui Să înţelegi cât te-a iubit Crezând în jertfa-I sfântă Vei fi’n veci fericit Întoarce-te la Domnul, Copil regăsit. 2. Ca’ntr-un joc, legându-ţi Ochii cu năframa Tu alergi să prinzi Minciuna unui vis Dar opreşte-te, prietene, Ia seama, Paşii tăi se-ndreaptă-n Grabă spre abis! În zadar aştepţi Năluca fericirii; În zadar apuci Cu pumnii amândoi; Vei plăti din nou Tribut dezamăgirii, Obosit, cu ochii plănşi, Cu pumnii goi.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.