Cand ard in ochi amare lacrimi
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand ard in ochi amare lacrimi
Când ard în ochi amare lacrimi şi braţele spre cer se-ntind, /: când dorul crește, crește, creşte, de nu mai pot să mi-l cuprind, :/ când plânge-n inimă-aşteptarea, de cânt, și strig şi plâng şi gem, cum cerbul vrea izvorul apei, Isuse, însetat, Te chem. Ah, când sunt alţii să m-audă, Îţi spun: ISUSE DUMNEZEU, /: dar când suntem numai noi singuri, suspin şi strig: IUBITUL MEU! :/ Când lunga luptei buciumare prea mult amar ne-a dat să bem, cum cheamă arşița răcoare, Iubitule, cu dor Te chem. Când toţi sunt fericiţi în juru-mi, cântând cu suflet mulţumit, /: de ce eu oare tot cu lacrimi îmi satur sufletul zdrobit? :/ O, din adânca-mi sfâşiere se-nalţă strigătul suprem, cum vrea străjerul dimineaţa, Iubitul meu, cu dor Te chem! Mi-e dor, aşa de dor, Isuse, de locul cel făgăduit, /: căci numai Tu cunoști puterea cu care-am plâns şi-am suferit. :/ Azi nu mai e iubire-n lume, ci ură, patimă, blestem... Isus iubit, ca niciodată, aşa Te chem, aşa Te chem!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.