Cand cerul e-nnorat
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand cerul e-nnorat
Când cerul e-nnorat şi soarele nu-l mai zǎresc, Când pe strǎzi frunze grǎbite peste tot se rǎspândesc, Râd crini în grǎdini cǎ stropii mari curând vor cǎdea Şi haina albǎ la toţi le va spǎla. /: Cât de frumoasǎ este natura Cu pǎsǎri, soare şi flori, Chiar când plouǎ şi cerul E-acoperit de negrii nori; Cu fluturi galbeni, roşii şi negri Ce-ntunecǎ albastrele zǎri, În timp ce câmpul cântǎ din viori. : / Necazurile noastre ca frunzele purtate de vânt Vin şi se duc la porunca Creatorului sfânt. El aduce tot ce e rǎu şi bine la timpul lor Şi ce frumos e pǎmântul plin de flori. Iatǎ Soarele libertǎţii, ne priveşte din nori; E-nnorat, dar o razǎ rǎtǎceşte prin flori. Florile smerite se-apleacǎ la atingerea ei Fiindcǎ raza e solul dragostei.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.