Cand fulgii de zapada
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand fulgii de zapada
Când fulgii de zăpadă, cad în inima mea, Când se-aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea. Mi-amintesc cât de mult, un copil venit din cer, Căuta un locaş să Se nască în el, Însă nu s-a găsit nici o casă, nici un loc pentru El. Ce trist adevăr răsună-n inima mea: Că, deşi a venit nu să ceară, ci să dea, N-am găsit nici măcar un loc pentru El! Doar un staul sărac în noaptea cu ger, Doar o iesle departe de suflet, departe de cer. De aceea ’nalţ dorinţa mea, s-ajungă la cer Şi prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer! Aş schimba, de-aş putea, istoria Ta Şi-n loc de staul, Ți-aş da inima! N-au fost zâmbete, Căldură şi nici pânză de-nfăşat, Nu Te-au alintat prietenii şi nici locul curat. Doar străini, călători, cercetând profeţii Şi păstorii săraci au ştiut că vei veni, Şi cu tot ce-au avut, Ei la Tine-au venit, în faţa Ta. Doar un staul, doar o iesle pentru Tine am avut, Însă Tu ai primit-o şi-n ea Te-ai născut. Ce iubire să primeşti, să transformi, să iubeşti Şi-n ea Tu să pui multe daruri cereşti! Niciodată eu nu voi uita ieslea Ta! De aceea ’nalţ dorinţa mea, s-ajungă la cer Şi prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer! Aş schimba, de-aş putea, istoria Ta Şi-n loc de staul, Ți-aş da, Ți-aş da... Iubire fără margini eşti, Copil minunat! Căci durerea-n speranţă doar Tu ai schimbat! Cât voi fi pe pământ şi cât voi exista, Mereu aş vrea să Îţi cânt iubirea Ta!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.