Cand harfa ta iti amuteste
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand harfa ta iti amuteste
1. Când harfa ta îţi amuţeşte, O, cântăreţule să ştii, Eşti biruit şi te pândeşte Cumplitul gol din nopţi pustii. Eşti ca fântâna fără apă Şi ca statuia-nţepenit. La tine nu se mai adapă Cel ars de sete şi trudit. 2. Nu-şi mai găseşte alinare Cel săgetat de suferinţi, Nici mângâieri nici uşurare În scrâşnetele lui de dinţi. Tu eşti înfrânt, o, cântăreţe Când glasul tău a amuţit, Şi-atrăgătoarea frumuseţe De ochii tăi s-a despărţit. 3.Căci viaţa ta e doar cântarea, Ea-i darul ce ţi-a fost adus, Prin ea tu ţi-ai făcut intrarea În slujba Domnului Isus. O, dacă taci trăieşti înfrângeri, Şi chinuri de neîndurat, În suflet totdeauna sângeri, Şi trupu-n neguri ţi-e-mbrăcat. 4. Când harfa ta Îşi curmă cântul O, cântăreţule eşti stins, Zdrobit ţi-e duhul de pământul Ce te-a atras şi te-a cuprins. Cântând îţi vei păstra puterea, Ţi sufletul în veci frumos, Ducând în cântec mângâierea Eşti mângâiat, tu, de Hristos.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.