Cand mi-ai descoperit lumina
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand mi-ai descoperit lumina
Când mi-ai descoperit lumina şi Te-a văzut privirea mea, nici gura mea nu poate spune, nici gândul ce frumos era. Te-ador Lumina neprivită, Te-ador Cuvântul nemaispus, Te-ador Iubire negrăită, Te-ador, Isus, Te-ador, Isus. De-atunci de dăţi nenumărate mi-mprospătezi acelaşi har, dar graiu-i tot fără putere şi gându-i fără de hotar. Când mă ridic îmi pare totul aşa uşor de strâns la sân, dar aripile ostenite curând mă lasă, şi rămân. Privesc, şi ochii-ncep să doară, Ascult - şi-auzul nu mai vrea. Gândesc - şi gândul oboseşte. Rog inima, dar zace grea... Şi când din nou revin la toate îmi pare tot ce-a fost un vis ascuns pe dup-o frumuseţe, cu un zăvor de soare-nchis.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.