Cand pe cerul vietii mele
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand pe cerul vietii mele
Când pe cerul vieţii mele norii negri-au năvălit Ascunzându-mi astfel bolta cea senină, Mi-am întors atunci privirea spre zenit şi-n infinit Am zărit o dulce rază de lumină. De aceea vin să mă-nchin şi să ţin Către cer stindardul Vieţii Până-n zorii dimineţii Când la cer mă vei chema; Să-Ţi mulţumesc, să-Ţi slujesc şi să cresc În a Ta asemănare, Să se vadă tot mai tare Chipul Tău în viaţa mea. Când ispitele cumplite m-au cuprins în lupta grea Clătinându-mă-n văpaie sau furtună, Chiar de nu-Ţi simţeam suspinul Tu mi-ai fost alăturea Căci Tu şti că sunt o mână de ţărână. Când pe calea-nsingurării eu păşeam îndurerat Rătăcind stingher prin munţii-ngrijorării, Pe cărarea deznădejdii harul Tău s-a arătat Şi-am văzut dulceaţa binecuvântării. Când privirile trufaşe se-ndreptau asupra mea Judecând a mea purtare cu osândă, Chiar de-a fost înaintarea-anevoioasă-n clipa rea Tu mi-ai fost sfătuitor cu vocea-Ţi blândă.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.