Cand prietenos straluceste sus mandrul soare

Când prietenos strălucește
sus mândrul soare,
Pe când se-mbracă
livada cu flori în splendoare.

Sufletul meu e pătruns de acest simț:
Să laud pe Dumnezeu cel sfânt.

Când văd ramurile pomilor
de muguri pline,
Seara pe cerul senin
a stelelor mulțime.

Când m-adâncesc în cercarea
a Sfintei Scripură,
Când văd că Domnul
cu câte bucurii mă-nconjoară.