Cand seara a sosit si langa drum m-am odihnit
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand seara a sosit si langa drum m-am odihnit
Când seara a sosit şi lângă drum m-am odihnit Alături, într-un ogor cules, un fermier în vârstă am zărit Cu faţa-i arsă de soare şi cu riduri de la aspru vânt El vorbea cu Domnul, aşa cum doi amici discută pe pământ. Doamne, spuse el, cu glas încet şi calm: Porumbul cum să-l tai, când putere nu mai am? N-a mai plouat de-atâta vreme, iar holdele sunt prăfuite Şi căldura încă-i mare, nici copiii nu au stare. Iarba este la pământ deşi, uite... Până la genunchi ar trebui să fie Şi Doamne, de-ar cădea puţini stropşori Astfel şi văcuţei i-ar fi mai uşor. O, acum când Îţi vorbesc, nu-mi arăt nemulţumire Mă cunoşti atât de bine, ştii că nu am răzvrătire N-am uitat de viţeluşul ce se joacă-n curtea mea Nici de banii de la poştă, încât să plătesc chiria Tusea mamei nu mai e şi Ionel s-a-ntors acasă Iar Duminică la cină, şi găluşte, dar şi pui au fost pe masă Chiar şi pastorul trimis de Tine, da, e-acel tânăr bun Ce aleargă să conducă, mulţi spre Tine-acum. Doamne, mă îndrept acum spre casă Timpul Tău e preţios când seara se lasă Ştiu că sunt şi alţii, ce aşteaptă mult Să Îţi spună cum i-apasă al zilei tumult. Noapte bună, Domnul meu cel bun! Şi veghează peste noi, acum! Şi să nu-Ţi faci griji cu mine! Căci în toate voi fi bine! Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui (Exodul 33:11)
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.