Cand tata se roaga
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand tata se roaga
Când tata se roagă, el nu foloseşte cuvinte rostite mereu la amvon; Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte, dar toate sunt altfel, şi vorbe şi ton. Când tata se roagă la dânsul acasă el vine la Domnul cu multe nevoi. Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă mai mult decât toate atunci, suntem noi. Când tata se roagă, în casă-i tăcere. Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas! Noi ochii ne-nchidem şi până-n unghere se-aude bătaia bătrânului ceas. Când tata se roagă, el basme nu spune; îi ies de pe buze cuvinte fierbinți. Rugându-L pe Domnul să fac-o minune, să-i fie băieţii mai buni, mai cuminţi. Când tata se roagă mereu îşi arată dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept: să nu se mai certe ai săi niciodată, să umble cu teamă pe drumul cel drept. Când tata se roagă, simţim o putere de sus cum coboară ca un şuvoi. Şi-n inima noastră simțim durere că tatei dureri, îi producem şi noi. Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate, că poate-i şi el uneori supărat. Că nu i se face întruna dreptate, că multe necazuri spre el se abat. Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă, suspină şi geme, şi cere-ajutor. Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă mă-ntreb de-i acesta un lucru uşor? Da, tata se roagă! Deşi câteodată noi nu înţelegem cuvintele lui. Îi strângem puternic mâna de tată, că alta mai caldă, mai gingaşă nu-i. Ssst... Tata se roagă! Cu zarva e gata! Dar mâine intrând în al Slavei Palat, păstrăm amintirea eternă că tata, o viaţă întreagă cu foc s-a rugat.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.