Cand vine ispita si drumul e greu
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Cand vine ispita si drumul e greu
Când vine ispita şi drumul e greu, Atunci când n--am pace în sufletul meu, Alerg la Golgota, la cruce plângând, La mila lui Isus, la Mielul cel blând. Şi focul mă arde, dar jarul rămas Aprinde întruna al rugilor ceas, Şi Domnul mi--arată acum şi mereu Că El e Olarul, iar lutul sunt eu! Mă--ntreb în tăcere şi strig către cer, Când vine necazul, nădejdile pier, Şi fiinţa mea slabă făcută din lut, În mâna Lui sfântă ia nou început. Şi focul mă arde, dar jarul rămas Aprinde întruna al rugilor ceas, Şi Domnul mi--arată acum şi mereu Că El e Olarul, iar lutul sunt eu! M--aşează pe roată şi--ncepe uşor Să dea forma nouă la fragedul ol, Apoi cu blândeţe mă pune la loc Şi--n marea--I iubire mă curăţă--n foc. Şi focul mă arde, dar jarul rămas Aprinde întruna al rugilor ceas, Şi Domnul mi--arată acum şi mereu Că El e Olarul, iar lutul sunt eu!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.