Cat de placute-s Doamne locasurile Tale

Cât de plăcute-s, Doamne, locașurile Tale,
Pentru a mea ființă ce mult a însetat
După acea prezență și sfânta Ta splendoare
Ce m-a urcat pe culme, ce n-o uit niciodat’.

Eu cânt de bucurie, stând în a Ta prezență,
Și laud al Tău Nume, Isuse minunat!
Tu ești a mea iubire, doar Tu îmi dai credință,
Prin valea cea de plângeri, cu Tine eu străbat!

Ferice e de omul ce stă sub brațu-I tare
Și se încrede tare în Domul, orice-ar fi,
În stânca izbăvirii, în Numele Lui mare,
Căci El ne este Tată, iar noi Îi suntem fii!

Noi știm că vine ziua când Te-om vedea, Isuse,
Și n-or mai fi atunci, nici lacrimi, nici dureri.
Și vom cânta cântarea, cu versurile-i scrise,
Pe bolta cristalină, cântarea pentru Miel.

Ce sfânt ești, Doamne mare, Îți cântă heruvimii,
Îți cântă și pământul, natura, astrele!
Mă pun alături, Doamne, de miile de îngeri
Ca să-Ți slăvesc lucrarea, să-Ți laud Numele!