Ce-ar folosi frumsetea unei flori
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Ce-ar folosi frumsetea unei flori
Ce-ar folosi frumsețea unei flori, cu chip gingaș, și-atât de vii culori, de nu ar da acelor ce-o privesc, /: o mângâiere-a Tatălui Ceresc? :/ Ce-ar folosi un limpede izvor, de nu și-ar da-n zăduful arzător, răcoarea-i dulce, celui ostenit, /: ce-a alergat spre el, cu pas grăbit? :/ Și cântărețul, cui i-ar folosi, de n-ar nălţa-n divine armonii, a sa cântare, spre-a înviora /: pe cel ce-și poartă-n lume crucea sa? :/ Și noi, ca inima, să nu-ncetăm, prin cânt fierbinte-ntruna să vibrăm, să lăudăm pe Tatăl Dumnezeu, /: căci El ne-a dat ca dar pe Fiul Său! :/ Căci a iubi și a cânta cu har, când am primit acest talant în dar, e felul vrednic de-a-L întâmpina /: pe-al nostru Mire, când va apărea! :/
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.