Ce grea-i ades povara
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Ce grea-i ades povara
Ce grea-i ades povara, sărmanei tale sorţi... Că gemi sub ea şi tremuri, şi-abia poţi s-o mai porţi! Ce grea e suferinţa ce-o-nduri adeseori... Că-ţi pierzi orice speranţă şi simţi că stai să mori! Ce grea ţi-e îndoiala, ce-ţi vine-adesea-n gând... Tot ce-ai mai drag credinţei, din tine dărâmând! Ce greu e-al bănuielii venin întunecat... Când ţi-arde tot ce-ţi are iubirea mai curat! Ce grea e-ntârzierea, dorinţei îndelungi... Când anii trec, iar paşii, slăbesc s-o mai ajungi! Ce grea e-ncredinţarea, că-n viaţă n-ai ştiut... Să foloseşti prilejuri pe care le-ai avut! Ce grele-s toate-acestea! Dar mai nespus de greu... E-atunci când vezi că lumea, te-a rupt de Dumnezeu. De n-ar fi-atunci iubirea, şi mila lui Isus... O, cine-ar mai întoarce, măcar privirea-n sus?
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.