Ce lumina neumbrita te-nsoteste ne-ncetat
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Ce lumina neumbrita te-nsoteste ne-ncetat
Ce lumină neumbrită te-nsoţeşte ne-ncetat, când pe calea preasfinţită tu păşeşti cu-adevărat! Dar ce noapte-ntunecoasă te cuprinde-atuncea când mergi pe-o cale păcătoasă și în faptă și în gând! Ce netulburată pace stăpânește duhul tău, când Hristos din tine-Și face Templu pentru Duhul Său! Dar ce neagră vijelie clocoteşte-n viața ta, când păcatul te îmbie și-i asculţi chemarea sa! Ce adâncă fericire, prin credință, tu trăieşti, de te-ai dat în stăpânire Domnului, ca să-I slujești! Dar ce chinuită stare arde-n pieptul tău supus patimii în grea vâltoare, și de focul ei răpus! Ce lumină neumbrită te-nsoțeşte ne-ncetat, când pe calea preasfințită tu păşeşti cu-adevărat!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.