Ce scoala-nalta-i batranetea
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Ce scoala-nalta-i batranetea
Ce școală-naltă-i bătrâneţea! E cea din urmă facultate. În ea înveţi nu cum se-adună, ci cum se lasă-n urmă toate. Doamne, Tu-ai lăsat această școală, care ne trezește și ne scoală, prin credință să-ndreptăm trăirea înspre harul ce dă nemurirea! Talent, putere, frumuseţe, tot ce te-mpodobea odată, se scutură ca trandafirii mușcați de brumă și de zloată. Zărești adesea în oglindă un chip străin și ți se pare că totul e un joc de umbre și de oglinzi diformatoare. Și totuși, dacă fața-i strâmbă iar pașii-mpleticiți și grei, tu porți în piept o aşteptare, un freamăt lin de porumbei. Căci dacă treci prin școala toamnei și-a-nfioraților nămeți, tu știi c-ajungi bogat și tânăr la poarta nesfârșitei vieți. Să vezi cum cresc cei noi asupră-ți, să fii lăsat tot mai deoparte, să strângă lumea pentru astăzi tu, pentru dincolo de moarte. Să poți păstra în suflet pacea când ești ca marmora sub daltă, să pierzi orice, dar nu nădejdea, ce har măreț, ce școală-naltă!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.