Ce spune oare vantul calatorul
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Ce spune oare vantul calatorul
Ce spune oare vântul, călătorul, când se sfâșie printre crengi trudit? Ce spune în durerea lui, izvorul, cu talpa sfărâmată de granit? Ce spune mărul ce umbrește drumul, lovit și frânt de orice mână rea? Ce spune în căminul tău parfumul /: din trandafirii rupți de mâna ta? :/ Iubește, iubește! Așa te-nvață tot din jurul tău. Iubește, spune tot ce-n zări palpită, izvorul lin si vântul legănat și iarba sub piciorul tău strivită și grâul între pietre măcinat. Iubeste, spune mierea din lucernă și adierea florilor de tei. Iubește, căci iubirea e eternă, /: și, iată, bate-n ușă vremea ei. :/ Iubește, spune roua dimineții si mielul blând, de mâna ta răpus. Nu fă un singur pas în largul vieții, când pasul te desparte de Isus. Nu spune-un gând ce dragoste n-aduce si nu privi, de nu privești duios. Și-abia atunci, în șoapta noastră dulce, /: va suspina și va vorbi Hristos. :/ Iubește iubește e glasul blând și dulce-al lui Hristos.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.