Ce suntem noi Doamne
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Ce suntem noi Doamne
Ce suntem noi, Doamne, umbră şi părere, un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere. Ce curând ne creşte şi ne ia pământul, izvorâm ca apa şi zburăm ca vântul! Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră, din taina cea neagră spre taina albastră? Vrednică-i de voia şi zările Tale doar urma luminii pe-a dragostei cale. Ce lăsăm noi, Doamne, din visul opririi, doar sfânta cenuşă jertfită iubirii, cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii şi roua de aur din ochii minunii. Ce ţinem noi Doamne, al nostru-n vecie, doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie, doar dulcea tăcere, sfinţită-n suspine, doar ceasul de taină trăit lângă Tine.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.