Coboara ca o roua
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Coboara ca o roua
Coboară ca o rouă mireasma primăverii, Se bucură pământul de lacrimi zbuciumat, Din nou e sărbătoare, e ziua învierii; Prilej de bucurie în sufletul curat! Ea ne aduce-aminte de marea suferinţă, De zilele umbrite de-ai morţii reci fiori, Sfârşind triumfătoare-n suprema biruință, Din marea dimineaţă a sfintei sărbători. Ne-ar fi fost tuturora zadarnică credința, Ar fi rămas pământul pe veci întunecat Dacă în ziua-a treia n-ar fi fost biruința Când glorios din moarte, Hristos a înviat! Creștini, voi, servi ai crucii, fiți plini de bucurie! Fiți tari, plini de speranță, că nu v-aţi înșelat! Mormântul gol ne este de veacuri mărturie Căci Regele iubirii din morți a înviat! Dar dacă n-ai în suflet prilej de bucurie, Dacă în tine răul încă mai e stăpân, Te-nfricoșează ziua când morţii o să-nvie Și nu-ți găsești alinul în crezul tău păgân... Cât mai e har în lume și încă-i îndurare Și cerul mai așteaptă pe orice păcătos, Te roagă să fii astăzi, în zi de sărbătoare, Părtaş al învierii, din moarte, cu Hristos!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.