De-atatea ori la crucea Ta

1. De-atatea ori, la crucea Ta,
Veneam să-mi plâng al meu amar,
Să-mi amintesc ca şi Tu-ai plâns,
Când duceai crucea la Calvar.
Şi-acuma vin să Te-ntâlnesc
Să-Ţi las, Isus, povara mea;
Vreau faţă-n faţă
Să-Ţi vorbesc,
Să primesc mângâierea Ta.

Tu plângi cu mine,
O, Isus, şi ştii
Al meu necaz,
Iar lacrimile
Care-mi curg,
Tu mi le-aduni
Şi-mi ştergi al meu obraz.

2. Eu stau plecat sub cruce, jos,
Ţi-aud suspinu-n Ghetsimani;
Aud preoţii cum sosesc
Și Iuda după ai săi bani.
Dar vreau să-Ţi spun
Că sunt lovit şi prigonit neîncetat.
Aud, aşa precum ai zis, şi când,
Spre Tatăl, ai strigat:

„O, Eli, lama sabactani!
O, Dumnezeul Meu,
Sunt părăsit şi M-ai lăsat
Între duşmani,
Deşi mi-aşa de greu.”

3. O, de-aş ajunge-n Ghetsimani,
Ți-aş mulţumi de mii de ori,
Căci n-am nici aur şi nici bani
Și nici mulţime de comori.
Tu m-ai primit şi m-ai iertat
Și viaţa pentru min’ Ţi-ai dat.
Te am pe Tin’ şi mi-e de-ajuns, Cu Tine sunt un om bogat.

Isuse, nu Te voi uita,
În toată viaţa mea,
Căci, ca tâlharul
De pe cruce, m-ai primit
În raiul strălucit.