De ce stai asa departe Doamne-n vreme de necaz
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
De ce stai asa departe Doamne-n vreme de necaz
¹ De ce stai așa departe, Doamne-n vreme de necaz ² când cei slabi cad jertfe-n cursa celui rău și făr-obraz? ³ Se fălește cu batjocuri și cu pofta celui rău, ⁴ cel rău zice cu trufie că nu este Dumnezeu. ⁵ Treburile lui merg bine, el vorbește cu dispreț, pe-a Ta judecată, Doamne, el nu pune niciun preț. ⁶ Nu mă clatin - zice dânsul - sunt scutit de nenoroc, ⁷ plină-i gura lui de blestem și sub limbă poartă foc. ⁸ Stă la pândă lângă sate ucigând nevinovați ⁹ stă la pândă-ascuns ca leul să-i atragă-n al său laț. ¹⁰ Se îndoaie, se apleacă și săracii-n gheare-i cad, ¹¹ el își zice că nu vede Dumnezeu al lui păcat. ¹² Scoală, Doamne 'nalță-Ți mâna, nu-i uita pe-ai Tăi săraci, ¹³ de ce să hulească cel rău că Tu-i uiți și că Tu taci? ¹⁴ Dar Tu vezi, Tu știi durerea celui singur și sărman, în nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și-orfan. ¹⁵ Doamne, Tu zdrobește-i brațul celui care face rău, pedepsește-i fărdelegea, pierde-l Tu din ochiul Tău! ¹⁶ Domnu-n veci împărăți-va, cei răi pier din țara Sa ¹⁷ Tu-auzi, Doamne, rugăciunea celor cu durere grea! Le dai inimii-ntărite și spre ei urechea-Ți pleci, ¹⁸ la orfanul care strigă, Doamne, fă-i dreptate-n veci! Și să-i faci dreptate celui asuprit și abătut ca să nu mai sufle groaza omul cel luat din lut.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.