De n-as avea in mine dragostea Ta mare
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
De n-as avea in mine dragostea Ta mare
De n-aș avea în mine dragostea Ta mare, Isuse, minunatul lumii Salvator, Eu nu aș fi decât aramă sunătoare, Un fulg purtat de vânt prin zări, la întâmplare, Fără a dragostei comori nepieritoare, Aș fi doar un chimval zăgănitor... Dragoste, podoabă sfântă, Ce-aduci belșug de pace-n sufletul flămând, Atinge inimi ce-n necazuri se frământă, Cobori la noi și nu ne părăsi nicicând! În dragoste nu este gând de răzbunare, Vrăjmașilor nicicând nu le dorește rău, Nemărginită-n îndelunga ei răbdare, Ea este gata totdeauna de iertare, Împarte din puținul ei celui ce n-are Și nu se uită la folosul său. Pe casa-n care dragostea deplin domnește, Cu pace sfântă, har ceresc și bucurii, Din slava cerurilor Dumnezeu privește, Prin har uleiul și făina le-nmulțește, Sub aripa divină Tatăl îi păzește De-a lumii răutate și urgii. Dar casa-n care sfânta dragoste făclie S-a stins, curând ajunge jalnic colț de iad, Sortit acelor fără dragoste să fie Un loc lipsit de-a păcii sfântă bucurie, O groapă adâncă-ntunecată și pustie În care mulți sărmani încă mai cad. Dragoste, podoabă sfântă, Ce-aduci belșug de pace-n sufletul flămând, Atinge inimi ce-n necazuri se frământă, Cobori la noi și nu ne părăsi nicicând!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.