De pe un pamant de nobili - Primeste-ma o Tata e adevarat

1. De pe un pământ de
Nobili respins şi îndepărtat
Se întoarce fără veste
Un fiu de împărat,
Se întoarce cu durere
Cu lacrimi şi suspin
Şi se întreabă într-una:
Nu-i prea târziu să vin?

Primeşte-mă, O,
Tată e adevărat, am greşit
Primeşte-mă la Tine
De lume m-am scârbit!
Primeşte-mă, O,
Tată e adevărat, am greşit
Dar azi mă întorc la Tine,
O, Domnul meu iubit!

2. Priveşte lung în zare
Și vede un palat,
Se întreabă-n remuşcare:
- de ce n-am ascultat?
De ce am pleacat de acasă
Când totul era al meu?
De ce am uitat că Tată
Îmi este Dumnezeu?

3. Şi cum stătea pe gânduri
Acest fiu nu vedea
Că Tatăl său în poartă
Cu drag îl aştepta,
Doar când şi-a rupt
Privirea de tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă
Un alt veşmânt frumos.