Dimineata s-a ivit ca o uimire

Dimineaţa s-a ivit ca o uimire,
 Ceasul a sunat şi visul
Mi-a-ntrerupt,
 Soarele zâmbind la geam
Îmi dă de ştire,
 Că o nouă zi a-nceput.

Aş mai vrea să stau în pat,
Dar nu se poate,
 Mă ridic şi mă spăl iute pe obraji,
 Vreau să fiu un bun
Exemplu-n tot şi-n toate,
 Vreau să fiu cuminte şi azi.

Dimineaţa-i multă zarvă-n
Toată casa,
 Toţi aleargă-n colo-ncoace
Şi-s zoriţi,
 Mama fierbe ceai
Şi-n grabă pune masa,
 Să nu-ntârzie la servici.

Surioara mea, cea mică,
Plânge-ntr-una,
Nu-şi găseşte nicăieri
Un ciorăpel,
Tata bombăne,
Căutându-l supărat,
Că l-a ascuns, din nou, Azorel.

Fiecare este gata de plecare,
 Dar în mintea mea,
Un gând m-a fulgerat,
 Mi-am dat seama
Că în graba noastră mare,
 Am uitat ce-i mai important.

Cum să-ncepem ziua
Fără rugăciune,
Fără să vorbim cu Domnul,
Cum plecăm?
Îi opresc pe toţi, la uşă
Şi le spun că:
“Este timpul să ne rugăm!“