Doamne Te iubesc din suflet Doamne sfant taria mea
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Doamne Te iubesc din suflet Doamne sfant taria mea
¹ Doamne, Te iubesc din suflet, Doamne sfânt, tăria mea, ² Tu-mi ești stânca, cetățuia, izbăvirea-n vreme grea! Tu-mi ești, Doamne, stânca tare, stânca-n care mă ascund, scutul meu, întăritura unde cei răi nu pătrund! ³ Eu: "Slăvit să fie Domnul", strig când sunt primejduit, și de-ai mei vrăjmași puternici într-o clipă-s izbăvit! ⁴ Mă-ncinsese-a morții lanțuri și pieirea mă-ngrozea, ⁵ a mormântului și-a morții legătură mă ținea. ⁶ Dar în marea-mi strâmtorare L-am chemat pe El degrab, El mi-a ascultat din ceruri glasul, strigătul meu slab. ⁷ Atunci zguduind pământul cu mânie l-a mișcat, ⁸ foc a-mprăștiat din gura-I, jar aprins a revărsat. ⁹ S-a plecat-nainte-I cerul și s-a coborât pe nor, ¹⁰ pe aripi de vânt plutit-a și pe-un heruvim în zbor, ¹¹ haină-avea din întuneric, cort din ape și din nori ¹² din răsfrângerea luminii... nori de foc ieșeau și sori. ¹³ Domnul a tunat din ceruri glas cu grindină și foc, ¹⁴ risipind săgeți de trăznet, pe vrăjmași i-a-nvins pe loc, ¹⁵ atunci s-a văzut adâncul și-ale lumii temelii la mustrarea Ta, o, Doamne, la a Tale vijelii. ¹⁶ El de sus întins-a mâna, din adânc m-a apucat, dintre valuri mari de ape El m-a scos și m-a scăpat. ¹⁷ De potrivnicul mai tare, de vrăjmaș, m-a izbăvit, ¹⁸ năvălise peste mine, însă El m-a ocrotit! ¹⁹ El m-a scos la larg scăpându-mi viața fiindcă mă iubea, ²⁰ după-a mea neprihănire, Dumnezeu îmi răsplătea! ²¹ Căci a-Lui cărări păzit-am și-mpotriva-I n-am greșit. ²² Legea Lui și-a Lui cuvinte, mi-au fost dragi și le-am păzit. ²³ Fără vină-am fost spre Dânsul, m-am păzit de calea rea, ²⁴ iar El mi-a plătit acestea după neprihana mea. ²⁵ Cu cel bun, Tu bun ești, Doamne, ²⁶ și curat cu cel curat, însă după stricăciunea-i, Tu Te porți cu cel stricat. ²⁷ Scapi poporul ce se pleacă și smerești pe cei trufași. ²⁸ Tu-mi aprinzi a mea lumină, la-ntuneric nu mă lași; ²⁹ sfărm cu Tine oști-narmate și sar zidul întărit. ³⁰ Tu în tot ce faci, o, Doamne, ești în veac desăvârșit! Încercat Îți e Cuvântul, scutul nostru de-orice fel. ³¹ Cine-i Dumnezeu ca Domnul, cine-i stâncă-afar-de El? ³² Dumnezeul meu mă-ncinge cu puteri ca drept să merg, ³³ cu picioare iuți mă face pe-nălțimea mea s-alerg. ³⁴ El mi-nvață mâna-n lupte și țin arcul tare-ntins, ³⁵ Tu-mi dai scutul mântuirii și mă faci de neînvins! ³⁶ Tu-mi lărgești a mea cărare să n-alunec eu nicicând, ³⁷ mi-urmăresc și-ajung vrăjmașii și-i zdrobesc pe toți călcând. ³⁸ Îi zdrobesc să nu mai poată din noroi a se scula, ³⁹ Tu îmi dai putere-n lupte și vrăjmașii-n mâna mea, ⁴⁰ Tu-mi faci pe vrăjmași să fugă de pot eu să-i nimicesc. ⁴¹ Ei Te strigă, dar nu scapă... Domnu-i lasă să-i zdrobesc. ⁴² Tu mă scapi din ne-nțelegeri când poporu-i mâniat, ⁴³ mă pui fruntea multor neamuri, cel străin îmi stă plecat. ⁴⁴ Toți m-ascultă și-mi cer sfaturi, ⁴⁵ vin în fața-mi tremurând. ⁴⁶ Să trăiască veșnic, Domnul, Stânca mea de orișicând! Și slăvit să fie Domnul mântuirii mele mari, ⁴⁷ Dumnezeu, răzbunătorul ce-mi supune neamuri tari! ⁴⁸ Tu mă izbăvești de-apururi de vrăjmași și-urmăritori, Tu mă-nalți cu mult deasupra celor răi și-asupritori! ⁴⁹ De-aceea printre neamuri, Doamne-n veci Te-oi lăuda! Slavă sfântului Tău Nume, totdeauna voi cânta! ⁵⁰ El dă izbăviri la Unsul și-mpăratul Său pe plac, lui David și seminției alor lui, acum și-n veac.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.