Doamne-adu-ti-aminte Doamne de David si-amarul lui

¹ Doamne-adu-Ți-aminte, Doamne, de David și-amarul lui,
² amintește-Ți juruința ce-a jurat-o Domnului,

³ Când a zis el: "N-o să intru-n cortu-n care locuiesc,
nu mă voi sui în patu-mi ca să stau să m-odihnesc.

⁴ Nu-mi voi da eu somn la gene, ochii nu-mi vor ațipi,
⁵ până ce o locuință pentru Domnul voi găsi."

⁶ Iată vorbă despre-aceasta în Efrata-am auzit,
și acolo în ogorul lui Iaarim eu l-am găsit.

⁷ Haidem toți la locuința-I, haidem să I ne-nchinăm,
spre-a picioarelor Lui sfinte așternut, să ne-aplecăm!

⁸ Scoală-Te, o, Doamne, vino la al Tău loc odihnit
Tu și-al măreției Tale chivot sfânt și strălucit.

⁹ Ai Tăi preoți să se-mbrace ca ai neprihanei fii,
credincioșii Tăi să scoată strigăte de bucurii.

¹⁰ Doamne, pentru-al Tău rob, David, nu-l lăsa pe unsul Tău,
¹¹ Domnul a jurat lui David adevărul sfânt al Său!

A jurat... și nu va-ntoarce de la ceea ce-a jurat,
"Fii din trupul tău voi pune pe-al tău scaun de-mpărat... "

¹² Dacă fiii tăi ținea-vor legământul, Calea Mea,
pe-al tău scaun de domnie și-ai lor fii, pe veci, vor sta!

¹³ Da, cu drag ales-a Domnul pe Sionul Său iubit,
l-a dorit ca locuință sfântă, Lui, când a-grăit:

¹⁴ "Loc de-odihnă pentru Mine, pe vecie este-aci
căci Eu l-am dorit pe-acesta și-n el Eu voi-locui."

¹⁵ Hrana lui cu-mbelșugare o voi binecuvânta,
pe săracii lui, cu pâine pururea-i voi sătura.

¹⁶ Îmbrăca-voi pe-ai lui preoți în al mântuirii in,
credincioșii lui vor scoate glas de bucurie plin!

¹⁷ Și puterile lui David voi-nălța acolo, Eu,
pregăti-voi Eu acolo candelă la unsul Meu!

¹⁸ Cu rușine îmbrăca-i-voi pe vrăjmași, oricâți ar fi,
dar cununa lui statornic peste el va străluci!