Doamne nu vezi ce furtuna_v2

1. Doamne, nu vezi ce furtună!
Ce vifor îngrozitor?
Ce nor des, ce întunecime,
Nu-i scăpare şi-ajutor!
Ori deşi pierim nu-Ţi pasă,
Cum poţi să dormi adânc?
Tot momentul
Ne-ameninţă moartea,
Peste-acest adânc umblând.

Vântul, marea, ascultă de Tine,
Linişte! Furtuna pagubă nu face,
Nici om, nici demon
Sau orice să fie,
Să piară corabia nu poate,
Când, Domnul cerului,
În ea doarme;
Căci toate Ţi se supun Ţie!
Deci linişte!

2. Doamne, grijuri mari m-apasă,
Zi, noapte, n-am odihnă,
Inima mea-i adânc rănită;
Scoală şi mă vindecă.
A păcatului furtună,
Urlă asupra mea:
Am să pier,
Doamne-nvăţătorule;
O, vină, nu mă lăsa.

3. Doamne acum
A trecut spaima,
Natura-i liniştită,
Pe cer senin soare luceşte
Şi-am pace-n inimă.
Te aştept Doamne pe Tine
Singur nu mă lăsa,
Cu Tine ajung limanul cu pace.
Unde mă voi repausa.