Dumnezeul meu o Doamne
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Dumnezeul meu o Doamne
¹ Dumnezeul meu, o, Doamne, pentru ce m-ai părăsit, pentru ce m-ai părăsit? Și de ce Te depărtezi Tu, făr-ca plânsul să-mi asculți? ² Ziua-ntreagă strig spre Tine și Tu nu m-ai auzit, strig și noaptea, și n-am pace de vrăjmașii mei cei mulți, de vrăjmașii mei cei mulți... ³ Totuși Tu ești Cel Sfânt, Doamne, Tu în slavă locuiești, Tu în slavă locuiești. ⁴ Toți părinții noștri-n Tine se-ncredeau și-i izbăveai. ⁵ Când strigau spre Tine, Doamne, îi scăpai, căci mare ești, când se încredeau în Tine, de rușine nu-i lăsai, de rușine nu-i lăsai... ⁶ Dar eu nu sunt om ci vierme de ocară și dispreț, tuturora de dispteț. ⁷ Toți cei ce mă văd, de mine își bat joc, clătesc din cap, ⁸ și zic: s-a-ncrezut în Domnul, de-ar avea la Domnul preț, mântuire să-i dea Domnul de-acei care groapa-i sap, de la cei ce groapa-i sap. ⁹ Tu m-ai scos din sânul mamei, și m-ai pus la adăpost, de-orice griji la adăpost. ¹⁰ Sunt de mic sub sfânta-Ți pază, de-atunci Tu-mi ești Dumnezeu, ¹¹ nu Te depărta de mine, c-ajutor mereu mi-ai fost, căci s-apropie necazul și nu-i nime-n jurul meu, nime-n ajutorul meu. ¹² O mulțime mă-mpresoară, tauri mulți mă înconjor, niște tauri mă-nconjor. ¹³ Cască gurile-mpotriva-mi ca și leu-nfuriat, ¹⁴ sunt ca apa ce se scurge, toate oasele mă dor, mi-este inima ca ceara, se topește necurmat, se topește necurmat! ¹⁵ Mă usuc ca lutul vara, limba-n gura-mi s-a lipit, s-a uscat și s-a lipit, m-ai adus în țărna morții, ¹⁶ sunt de câini înconjurat, mă-nconjor nelegiuiții, m-au străpuns, m-au pironit și în mâini și în picioare... ¹⁷ Oasele mi-au numărat, mi se văd la numărat, ci pândesc, privesc la mine, ¹⁸ mi-mpart hainele-ntre ei... mi-mpart hainele-ntre ei, și trag sorți pe-a mea cămașă, care să mi-o ia întâi. ¹⁹ Dar, Tu Doamne, fii cu mine, sub tăria-Ți să mă iei, vin degrabă și mi-ajută și cu mine să rămâi, o rămâi, rămâi, rămâi! ... ²⁰ Scapă-mi sufletu-mi din săbii și viața de câini răi, de-acești câini turbați și răi. ²¹ Scapă-mă din corn de bivoli și din gură de la lei. ²² Căci puterea Ta voi spune-o adunării printre-ai Tăi, și vesti-voi al Tău Nume pururea-ntre frații mei, Doamne, printre frații mei! ²³ Cei ce-aveți de Domnul frică, lăudați-L și-L slăviți, lăudați-L și-L slăviți! ... Voi sămânța lui Israel și-a lui Iacov, pe vecii! ²⁴ Căci El nu disprețuiește nicicând pe nenorociți, nu se-ascunde, ci le-ascultă strigătele lor pustii, când sunt singuri și pustii. ²⁵ În mulțimea adunării, Tu vei fi cântarea mea, Doamne, Tu cântarea mea, și-mplini-mi-voi juruința printre cei ce Te-or iubi, ²⁶ cei săraci de-ajuns mânca-vor și cu toți s-or sătura. Câți pe Dumnezeu Îl caută veșnic se vor veseli, veșnic se vor veseli... ²⁷ Toate marginile lumii, cu aminte vor veni, către Domnul vor veni. A popoarelor familii vor cădea-naintea Ta. ²⁸ Căci a Lui e-mpărăția, peste tot va stăpâni. ²⁹ Toți cei mari din lumea-ntreagă înainte-I vor cădea, să se-nchine vor cădea... ³⁰ Și-o sămânță dintre oameni Lui Îi vor sluji cu dor, cu un sfânt și mare dor, și se va vorbi de Domnul tuturor câți vor mai fi. ³¹ Iar aceștia vesti-vor la un nesfârșit popor, la toți câți se vor mai naște despre El se va vorbi, despre El se va vorbi! ...
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.