Era o seara de Nisan
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Era o seara de Nisan
Era o seară de Nisan, o seară înstelată. La pieptul sfânt, nepământean, se apleca ușor Ioan cu tâmpla-nfiorată. Prin nori de fum, prin larmă grea, veneau la sfat rabinii. Străjeri călări jucau în șea. Și-n casă mielul aburea sub licărul luminii... Deodată... se făcu sub cer o liniște adâncă un glas de corn, un grai stingher, vestea acel străvechi mister ce ne-nfioară încă... Și-atunci Păstorul între oi șopti privind spre stele... "O, cât am vrut să fiu cu voi La sărbătoarea vieții noi, La Cina Jertfei Mele. Așa vorbea în ceasul greu, Isus, cu glas de cetini, ”Aceasta-i mana ce-o dau Eu... Acesta este trupul Meu... Luați, mâncați, prieteni... " Deasupra sfântului pahar un glas șoptea sub lună... ”Acesta-i veșnicul Meu dar... Acesta-i sângele de Har... Sorbiți-l împreună„.” Întotdeauna când cinați, să v-amintiți de Mine, Și-al Meu va fi între-mpărați acel ce va iubi pe frați mai mult decât pe sine... Apoi doi ochi au tresărit, scrutând nemărginirea. . „ -O, Tată, ceasul a sosit. . așa cum Eu Te-am proslăvit și Tu să-mi fii slăvirea!" Și tot ce-a fost, tot ce-a urmat e scris în zări albastre. e scris în lume-n lung și-n lat și-n chivotul cutremurat al inimilor noastre. Era o seară de Nisan, o seară de ecouri. Dar cum va fi, ce sfânt alean, în fericitul Canaan de dincolo de nouri.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.