Eu am fost altoit
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Eu am fost altoit
Eu am fost altoit cu viţă bună, Dar rădăcina este firea-mi rea Ce ne-ncetat încearcă să răpună, Lăstarii buni ce cresc în viaţa mea. Înşelătoare sunt acele şoapte, Urzite în al răului năvod, Ce fac să crească-n viaţă peste noapte, Lăstari sălbatici cu sălbatic rod. Eu vreau să moştenesc în slavă Cerul! Nu vreau să-mi fie alergarea în zadar, De-aceea rabd în pace când vierul, Mai taie-n viaţa mea câte-un lăstar. N-am stat destul de veghe în lumină, Şi gândul rău încet s-a strecurat, Şi-a semănat sămânţă de neghină, În holdă printre grâul cel curat. N-am pus întotdeauna strajă gurii, Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc, Şi n-am văzut la timp lăstarii urii, Ce din a firii rădăcină cresc. Sunt măgulit de voci amăgitoare, Ce vin să mă ridice tot mai sus, Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare, Ce-atâtea vieţi în lume a răpus, Când simt a biruinţei bucurie, Şi uit în umilinţă să trăiesc, Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie, Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.