Faptele iubirii sfinte vii in suflet cand rasar

Faptele iubirii sfinte
vii, în suflet când răsar,
/: niciodată, niciodată
nu-s făcute în zadar. :/

Căci în focul lor cel tainic
care arde fericit,
/: gheaţa vieţii, gheaţa vieţii
o topesc desăvârşit. :/

Razele iubirii sfinte
când coboară, ne-ndoios,
/: totdeauna, totdeauna
duc în suflet pe Hristos. :/

Căci lumina lor cerească
nimiceşte pe deplin,
/: orice beznă, orice beznă
de păcat si de suspin. :/

Apele iubirii sfinte
sufletul când îl pătrund,
/: pe vecie, pe vecie
în mijloc de rai l-ascund. :/

Căci dărâmă orice piedici
ce vrăjmaşu-n drum i-a pus,
/: și-n odihna, şi-n odihna
adevărului e dus. :/

Mâinile iubirii sfinte
mângâie adânc şi lin,
/: când durerea, când durerea
lasă-n suflet greu venin. :/

Căci aşa-i din veci iubirea,
ea preface totu-n har.
/: Niciodată, niciodată
pașii ei nu-s în zadar. :/